Sesiunea dedicată bicentenarului nașterii lui Ion Ghica, la Academia Română

Sesiunea dedicată bicentenarului nașterii lui Ion Ghica, la Academia Română

 

În anul în care Academia Română a celebrat 150 de ani de la fondarea sa de către Carol I, avându-l prim președinte pe Ion Ghica – și cel mai longeviv președinte al prestigioasei instituții până în prezent, în Aula Academiei Române a avut loc „Sesiunea dedicată bicentenarului nașterii lui Ion Ghica.”

Evenimentul a avut loc joi, 22 septembrie 2016 și a fost organizat de către Secția de științe istorice și arheologie și Secția de filologie și literatură ale Academiei Române.

 

Au luat cuvântul:

Acad. Dan Berindei, Președintele Secției de științe istorice și arheologie a Academiei Române – „Multilateralul Ion Ghica”

Acad. Eugen Simion, Președintele Secției de filologie și literatură a Academiei Române – „Ion Ghica scriitorul”

Prof. Victor Axinciuc, Membru de onoare al Academiei Române – „Economistul Ion Ghica”

Prof. Nicolae Mecu, Institutul de istorie și teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române – „Editarea lui Ion Ghica”

Prof. Paul Cernat, Institutul de istorie și teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române – „Corespondența lui Ion Ghica cu Vasile Alecsandri”.

 

Cu acest preilej s-a anunțat apariția în curând a ediției de Opere complete Ion Ghica, o echipă de cercetători lucrând la reeditarea ediției de Opere coordonată de Ion Roman cu jumătatea de secol în urmă.

Mai multe amănunte despre desfășurarea Sesiunii, vă invităm să citiți în rândurile de mai jos care cuprind citate din discursurile invitaților.

 

 

I.Berindei:

„Ion Ghica a reintrodus alfabetul latin (…) A donat fondul de carte Nicolae Bălcescu Academiei, de o inestimabilă valoare. (…) Ion Ghica a fost, fără îndoială, unul dintre cei mai buni președinți pe care i-a avut această instituție în care ne aflăm astăzi – Academia Română.”

 

Eugen Simion:

„Generația de la 1848 a avut intelectuali care au reușit să construiască ceea ce gândeau, după valorile în care credeau. Deviza generației de la 1848: «Literatura este politica noastră cea mai bună».

Adevărata operă a lui Ion Ghica este cea memorialistică. De altfel, romanul urban românesc pornește de la el, de la memorialistica sa, prin descrierile repetate ale Bucureștiului, ale societății, prin reflecțiile moarale, portretele redate, jurnalul intim ș.a. Memorialul este încă un gen neomologat în literatura română. Corabia memorialului acoperă toate genurile literare. Mai mult, Ion Ghica deschide granițele memorialului și scrie aceste scrisori către un adrisant precis, Vasile Alecsandri.

Ion Ghica este la fel de important precum C. Negruzzi și N. Filimon. Și mai interesant este faptul că întâlnim pasaje importante de literatură chiar și în Convorbirile economice, printre descrieri de impozite, principii economice și politice. Convorbirile economice capătă, astfel, calități epice ale unui foarte bun romancier. Pentru mine, Ion Ghica este un romancier mult mai bun decât N. Filimon, prin priceperea tipologică și modul în care construiește narațiunea, descrieri comparabile cu G. Călinescu în «Enigma Otiliei». Călinescu este, după gustul meu, un moștenitor al lui Ion Ghica, ba chiar Ghica îl anunță pe Caragiale prin surprinderea moralizatoare a caracterelor sale. Unele scrieri, precum Rădovanca, anunță chiar literatura lui Matei Caragiale.

În analiza stilului său literar, sunt de părere că sunt trei Ion Ghica:

  • Memorialistul
  • Moralistul
  • Prozator al literaturii urbane

Autorul este un moralist cu vocație, un observator fin al societății românești din secolul XIX.

Ion Ghica: «Nici libertatea nu e anarhie, nici regalitatea nu este despotism

Ion Ghica rămâne pentu noi un prozator fundamental. Proza sa, mai bine scrisă decât cea a romancierilor Negruzzi sau Filimon, prin spiritul său rafinat, bine ordonat. În ipostaza de moralist, este preocupat adesea de critica moravurilor, se declară un dușman al exceselor și al privilegiilor. Spiritul său este cel al unui boier de țară preocupat de aunarea recoltei la timp, de scoaterea profiturilor ș.a.”

 

V.Axinciuc

„Ion Ghica a declarat împreună cu Chr. Tell: «Am jurat să ne consacrăm patriei cu trupul și sufletul.» Era o epocă de efervescență, cea în care și Carol I era la începutul domniei – avea 27 de ani când s-a urcat pe tron.

Ion Ghica s-a implicat semnificativ în dezvoltarea economiei în Principate, a insistat în special în favoarea construirii căilor ferate, a contribuit la unificarea sistemului vamal al celor două Principate, la unificarea unităților de măsură care erau extrem de diverse atunci și îngreunau comerțul, la crearea sistemului bănesc românesc leul era atunci o noțiune fictivă, doar în anumite acte, pentru că în Principate circulau o sumedenie, zeci chiar de monede străine. A constribuit la organizarea modernă a finanțelor, a pledat pentru crearea unei bănci naționale, a unei bănci moderne de credit (până atunci băncile cereau 60% dobândă din împrumuturi, ce blocau orice afacere), iar implicarea lui Ion Ghica a dus la impunerea unei dobânzi decente, ca în Franța, în jur de 10%.

De asemenea, a susținut reducerea analfabetismului – pe vremea aceea, 90% din populație era analfabetă, la sfârșitul secolului al XIX-lea, jumătate dintre primari erau analfabeți și semnau cu degetele (deci nu e un mit).”

 

Nicolae Mecu

(N. Mecu conduce grupul de cercetători care lucrează la reeditarea ediției de Opere Ion Ghica, a Academiei Române, apariție în seria „Opere fundamentale” ) N. Mecu a declarat că se va relua ediția Ion Roman, „adusă la zi, corectată și curățată de viciile ideologice ale epocii în care a apărut, acum o jumătate de secol, la care se vor adăuga câteva texte inedite, timpurii: o broșură de 16 pagini, o broșură de 23 de pagini și o carte de 30 de pagini, redactate în franceză și semnate sub pseudonim (Poids de la MoldoValachie dans la Question d’Orient, Derniere Occupation Des Principautes Danubiennes: Par La Russie).”

 

Paul Cernat:

„Ion Ghica: un scriitor atipic din multe puncte de vedere, spre deosebire de ceilalți colegi de generație, este singurul educat în spirit pozitivist, prin formația sa de matematician, economist, inginer.

Din punct de vedere politic, a fost cel mai articulat liberal clasic conservator al acelei perioade, cu un rol important de punte între Londra și Imperiul Otoman, între Occident și Orient.

Scrisorile sale, scrieri în care se varsă afluenți din gândirea sa economică, politică, morală ș.a.

Ce fel de scriitor este Ion Ghica? Răspunsul nu e ușor de dat. De altfel, Ion Ghica nu se consideră scriitor, pentru el e un fel de alint (ca și pentru Ion Creangă, la polul opus).

Este un caz special și pentru faptul că și-a dat întreaga operă literară la finalul vieții.

Prof. Vaillant este cel care l-a pus să copieze Scrisorile persane ale lui Montesquieu, în primii săi ani de formare.

Începutul său de roman – Istoria lui Alecu Șoricescu – este, de fapt, o adaptare după Jérome Paturot à la recherche d’une position sociale de Louis Reybaud.

Către cine se adresau scrisorile? Care era publicul țintă, de fapt?

  • Un posibil răspuns: publicul Convorbirilor literare, unde au și apărut, de altfel.
  • Publicul neavizat în materie de istorie, cel puțin istoria recentă pe care a trăit-o Ion Ghica (a văzut multe, a făcut istorie, a schimbat destinul României).

De remarcat este preocuparea sa pentru Destin. Ion Ghica vorbește despre destinul altora vorbind, de fapt, despre sine. În opera sa, este preocupat intens de destinul altora, portretizând diferite caractere. Opera sa are caracterul unui adevărat muzeu.

G.Călinescu: „Ion Ghica are o imaginație arabă”. Am putea lămuri mai bine această bună observație a criticului literar spunând că Ion Ghica are, mai degrabă, o imaginație orientală. Natura lui dublă, între Occident și Orient, de liberal englez conservator, Ion Ghica este, de fapt, în literatura sa, apropiat mai mult de Orient prin arta divagațiilor. A crescut într-o epocă de dinaintea Regulamentului Organic, a locuit o vreme la Istanbul, a fost guvernator și Principe al Arhipelagului Samos ș.a.

Ion Ghica: «Dacă timpul distruge tot fără milă, cel puțin memoria vie să restaureze cât poate

Revenind la întrebarea ce fel de scriitor este Ion Ghica, Vianu a remarcat lipsa romantismului din scrierile sale. Este evident că nu are nimic în comun cu exaltările poetice ale colegilor de generație.Dar, da, este un realist.

Există în scrierile sale o anume rigoare geometrică plină de flexibilitate.

Structura operei sale seamănă, mai degrabă, cu structura străzilor levantine, prin tehnica digresiunilor, decât cu străzile perfect geometrice și riguroase ale Occidentului.

Întâlnim în scrierile sale, de asemenea, elemente romanești (era pasionat de romanele de senzație ale epocii), elemente de eseistică, moralizatoare, politice, este un excepțional portretist. Reușește să tușese, mai ales, portretele amicilor săi scriitori: N. Filimon, N. Bălcescu, Gr. Alexandrescu, A. Pann – ironia este că aceștia nu erau pe gustul lui Maiorescu, iar Ion Ghica îi recuperează.

Ion Ghica, în posteritate, putem spune că i-a influențat pe G. Călinescu, Matei Călinescu, Ion Marin Sadoveanu, E. Barbu.

Un caz cu totul special îl constituie textul Insula Prosta. O utopie scrisă de Ion Ghica despre care spunea că este reală. Privește printr-un ochi de inginer cu ocheanul inversat, se joacă fin cu diferite convenții, un text scris la 1884 când era ambasador la Londra. Aici își descrie ideile liberale (liber schimbist, anti-protecționist etc.)

Interesant este faptul că Ion Ghica se manifestă împotriva literaturii de ficțiune – prețuiește foart mult adevărul istoric, însă, de fapt, prin acest principiu îi reușește o literatură de o valoare fundamentală.”

 

Surse foto: Academia Română


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *